Desi sunt în mare masura de acord cu dl. Manoliu nu am sa cad în capcana acestui articol precum nici nu o sa trec cu vederea, pesimismul d-nei Liliana, sau sarcasmul celui care semneaza ''zimbrul''. Nu stiu de ce visau oamenii pe strazi la cai verzi pe pereti la scurt timp dupa ce Ceausescu a fugit din sediul CC al PCR, dar stiu sigur ca nimic nu este mai greu decât sa scapi de mirosul pestilential dupa ce ai stat o gramada de timp scufundat în mlastina: mizeria se spala, cosmarul se estompeaza usor, dar mecanismul mirosului persistent este complex si nu pe deplin elucidat.De aceea schimbarile de dupa o revolutie trebuiesc gestionate cu rationament si nu cu isterii colective ca cele care au dus la Piata Universitatii si macelurile Mineriadelor. O societate profund bolnava, ca sa treaca la democratie trebuie mai întâi sa învete ce este acela traiul în comunitate, fara tendinte delationiste, fara invidii ranchiunoase iar voluntariatul sa-si recâstige locul dupa recrutarile fortate din epoca socialista. Degeaba a trimis diaspora bani în tara, nu a facut-o pt. bugetele locale, nici pt. cel al guvernului, pt. investitii nici macat atât (!) iar aportul economic a fost mai degraba daunator crescând artificial un consum desantat, al unei economii care era de ''piata'' numai cu numele fiindca subventiile se acordau pt. clientela politica nu pt. stimularea productiei si a crearii locurilor de munca. A trimis diaspora odata cu banii si ceva valori comunitare, democratice, exista în diaspora unitate si într-ajutorare, exista altceva decât acelasi arivism egoist ? Ce împartaseste diaspora celor din tara sau chiar între ei ce-si împartasesc ? A oferit diaspora exemplul unei societati civile puternice si cu o voce care sa razbata vicisitudinile vietii de imigrant, asa cum fac de exemplu maghiarii în România, chiar daca ei nu pot fi catalogati imigranti se comporta de parca ar fi ! Nu în ultimul rând, cetateanul român a învatat macar principiul de baza al democratiei care îl constituie alegerile libere ? Si atunci despre ce vorbim, despre ce scriem, despre ce comentam ? Democratiile libere si cu traditie îsi permit sa nu-si trimita cetatenii la vot, sunt deja institutii care functioneaza de ceva vreme, au soliditate, dar noi ne permitem sa lipsim de la urne ? Si atunci când votam o facem cu mintea tulburata fie de alcool, fie de mirosul de mici, fie de promisiunile desantate, fie de un elan euforic greu de înteles (va mai amintiti ''celebrul'' zâmbet al lui Iliescu ?). Lumea nu a înteles ca participarea numeroasa la urne, acordarea votului în mod responsabil, repetarea pâna la obsesie a acestui exercitiu, va obliga în cele din urma politicienii sa ne respecte ! Iar daca aceasta atitudine civica va fi dublata si de prezenta masiva a unor organizatii nonguvernamentale ONESTE în viata social-politica, vom putea sa vorbim de democratie cu adevarat si sa pretindem sa avem o viata mai buna oferita de politicieni !
| 
