La inceputul anilor '80, doua dintre cele mai puternice state din Europa din punct de vedere economic, Franta si Germania, au creeat pentru prima data din istoria continentului un spatiu comun, in care membrii celor doua state au putut circula liber fara sa mai fie controlati la granita de documente. Mai mult, economiile celor doua state s-au adus la acelasi numitor comun astfel incit piata fortei de munca (si nu numai) s-a nivelat pe suprafata celor doua state. Datorita avantajelor unei economii robuste si a unei piete comune, mai multe state din continentul european au aderat la noua organizatie, astfel incit, in momentul de fata, Uniunea Europeana cuprinde 29 de state.
Insemnatatea unei astfel de structuri comune pe plan mondial este usor de inteles daca ne raportam la cei doi colosi economici existenti in momentul infiintarii Uniunii Europene, si anume, Statele Unite ale Americii si Japonia, fiecare cu o economie de piata robusta. Odata infiintata, Uniunea Europeana a devenit a treia mare putere economica, impartind astfel nu numai avantajele unui lider economic modial, dar si responsabilitatile unei economii mondiale stabile. Insa, scopul articolului de fata nu este de a face o analiza economica mondial si de aceea nu voi merge mai departe in detalii economice in aceast domeniu.
Am mentionat mai devreme ca in prezent Uniunea Europeana cuprinde 29 de state membre. Dar sunt oare ele egale in drepturi si obligatii? Cu ce influenteaza aceasta egalitate membrii statelor apartenente? Cu alte cuvinte, cu ce influenteaza faptul ca suntem sau nu in Uniunea Europeana si, mai mult, ce beneficii si obligatii avem ca roman din alinierea Romaniei la structurile Uniunii Europene. Inainte de a raspunde la ceste probleme, trebuie sa intelegem ce inseamna Uniunea Europeana.
Uniunea Europeana reprezinta, in cuvinte simple, etapa de aliniere a economiei si integrarea culturala a unui stat cu normele europene. Daca integrarea culturala se realizeaza simplu prin libera trecere a cetatenilor statului aderant in spatiul european (si vice-versa), alinierea economie statului aderant nu este chiar asa de simpla si de naturala. De aici e usor sa intelegem de ce integrarea unui nou stat in structurile europene se face in cei doi pasi amintiti mai sus. Cu alte cuvinte, intrarea in Uniunea Europeana nu inseamna ca am devenit stat membru cu drepturi depline, cit inseamna ca s-au demarat demersurile necesare alinierii statului respectiv la standardele Spatiului Economic European (cunoscut si ca Spatiul Schengen).
Avind intelese cele doua notiuni, Uniunea Europeana si Spatiul Economic European, este simplu de inteles ca, desi suntem in Uniunea Europeana de la inceputul anului 2007, actiunile si drepturile noastre ca romani sunt limitate in Spatiul Economic European, iar una din problemele stringente ale romanilor in Spatiu Economic European este munca in legalitate.
Sistemul economic post-comunist din Romania s-a inrautatit pe fiecare an ce a trecut datorita lipsei unei conduceri bine organizate, astfel ca multi romani si-au indreptat atentia spre occident in a gasi un loc de munca platit decent. Desi huliti sau invidiati de cei ramasi in Romania, multi romani au gasit o cale de a-si asigura un trai decent in occident. Din pacate, multi dintre ei au trait in ilegalitate peste hotare, situatie ce s-a agravat dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Acest lucru se datoreaza lipsei de informare si mai ales ignorantei romanilor plecati peste hotare in cautarea unui trai decent.
Pentru ca Romania nu este in Spatiul Economic European datorita politicii interne deficitare (lipsa de maturitate politica si dorinta de inavutire rapida care a favorizat mita si veniturile ilicite), romanii sunt restrictionati in a ocupa un post de munca in Spatiu Economic European, avind indatoria de a indeplini mai multe formalitati decit un cetatean al unui stat membru cu drepturi depline. Putin cunosc ca in afara de locurile de munca deschise de catre statele membre Spatiului Economic European pentru deficitul fortelor de munca din statul respectiv, de mediul academic si de reprezentantii consulari, toti ceilalti romani sunt obligati sa aplice pentru un document de acceptanta de a munci din partea statului unde vor sa isi gaseasca de munca. Acel document se obtine mai usor sau mai greu in functie de citeva conditii: daca au mai lucrat sau cit au mai lucrat inainte de a aplica in statul respectiv, daca desfasoara sau nu stagii de inalta specializare pentru a se intoarce specialisti in Romania, daca sunt inalt calificati si sistemul statului respectiv cere acea specializare si daca romanii dornici sa munceasca in afara sunt sau nu sustinuti de angajatorii din tara respectiva. Desi pare restrictiv acest sistem, pentru romanii care au demonstrat seriozitate in locurile unde vor sa se angajeze, aceste restrictii se rezuma doar la niste formalitati. Pe de alta parte, multi angajatori se feresc sa se complice cu aceste formalitati, promitind mai multi bani la salariu pe motivatia ca li se da muncitorilor si taxele, iar romanii pot avea probleme legale ducind pina la interdictia de a mai intra in acel stat. Riscant, dar din pacate multi romani inchid ochii la acest aspect, orbiti de unor cistiguri superiorioare si mai rapide celor din Romania. Din pacate, povestea multora de acest tip nu au avut final fericit si chiar mai mult, au avut efect si asupra romanilor care au fost in legalitate (de exemplu, prin pierderea locului de munca datorita salariilor mai mici acceptate de muncitorii ilegali).
Stiu ca multi vor spune "si cui ii pasa?" si am un singur raspuns: "chiar si voua, celor care lucrati in ilegalitate!" Iar argumentatia e simpla: pentru ca voi sunteti cei care ii faceti pe nativii acelei tari sa va urasca pentru reducerea posturilor lor de munca si, mai departe, sa faca presiuni asupra reprezentatilor lor ca Romania sa nu fie acceptata in Spatiul Economic European. "Si ce daca? Eu voi merge in continuare la munca ilegala, asa ca nu imi pasa", vor continua altii. Oare asa sa fie? Primul stat care a luat masuri impotriva acestei atitudini a fost Germania. In Italia, in campaniile politice se promit expulzarea romanilor din Italia. Oare de cite exemple mai aveti nevoie ca sa intelegeti ca pe termen scurt va asigurati niste bani, dar pe termen lung, veti pierde mai mult si veti afecta si pe romanii cinstiti?
De aceea, in numele romanilor civilizati din afara tarii, rog pe fiecare in parte sa verifice daca sunt in legalitate, iar daca nu, sa faca tot posibilul sa intre cit mai repede in legalitate. Iar daca nu faceti asta din patriotism, ginditi-va la copiii vostri care vor suferi numai pentru simplu fapt ca au parinti romani.
Pentru intrebari despre drepturile dumneavoastra de munca in Spania, am deschis o discutie aici.
Pentru a citi despre o situatie neplacuta din cauza ca apartin unui stat care e in Uniunea Europeana si nu in Spatiul Economic European, cititi aici.